„Berea este un remediu eficient atunci când somnul se încăpăţânează să vină. Hameiul are efecte sedative datorită conţinutului ridicat de lupulină, substanţa care dă gust amar berii şi care are efecte calmante, antidepresive şi antinervoase.” – și cum mie nu-mi place berea…

Visez la ziua în care…

Când o fi să mor, vreau să fie pentru, cu și printr-o idee; metafiziciană, pentru totdeauna!

Ce poate fi mai delicios decât o noapte bună?

Uneori e frumos să te simți mic. Nu prostănac, ci mic-și-gata-de-a-învăța.

Sunt un șarpe cu nenumărate piei,
dintre care unele nici nu-s de unică folosință.

Deși cu toții știm
că am o predilecție pentru pielea de
om,
care îmi păstrează identitatea ascunsă,
cunoașterea e iluzorie.

Voi continua să râd sâsâit
sub nenumărate chipuri,
unele mai raționale ca altele,
și voi fi însetată de sânge albastru
cât m-or ține penele
gândurile
neatârnările.
În fond,
mai bine prădător decât pradă.

Mă simt ca un castravete murat accidental într-un borcan de compot, dar am descărcat un film încărcat cu subiectivitate și e animație și sper să îmi fie de bine! Sniff!

mai degrabă iubire de întuneric decât de înțelepciune, mai curând filozofie decât filosofie

twitter-ish: cel mai simpatic mail, de la un posibil „job matchmaker” :) e bine să îți dea cineva refresh la *positive*ness, din când în gând

Am cunoscut, odată, un deținut. Avea lanțuri grele prinse de picioare, lanțuri ce-l împiedicau să zboare.
Naivă, m-am dus lângă el și-am vrut să îl ajut (pe atunci mă credeam maestru lăcătuș).
Oricum, tipul mi-a zâmbit ironic și, cu o mutră de contabil, mi-a spus „Cară-te, păpușe.”
Evident, după asta n-am mai vrut să îl ajut: n-avea decât. Aripi să ai, cretin să fii – și viața te salută politicos, după care trece mai departe.

Trying not to look back.