(fără titlu)

Am cunoscut, odată, un deținut. Avea lanțuri grele prinse de picioare, lanțuri ce-l împiedicau să zboare.
Naivă, m-am dus lângă el și-am vrut să îl ajut (pe atunci mă credeam maestru lăcătuș).
Oricum, tipul mi-a zâmbit ironic și, cu o mutră de contabil, mi-a spus „Cară-te, păpușe.”
Evident, după asta n-am mai vrut să îl ajut: n-avea decât. Aripi să ai, cretin să fii – și viața te salută politicos, după care trece mai departe.

Trying not to look back.

~ prin uraganinstant pe 11 ianuarie.